sâmbătă, 30 iulie 2011
luni, 4 iulie 2011
Intrebari fara raspuns
Ce este dragostea? Cum o recunosti? Cum stii ca iubesti(cu adevarat)?
Ok majoritatea ar spune ca simti, ca atunci cand iubesti esti mai bun, ca dragostea te skimba, ca e cel mai pur sentiment, ca esti fericit, ca vezi colorat, ca zambesti mai mult,ca speri mai mult, ca visezi mai mult...si lista poate continua...Dar intrebarile mele nu se opresc aici, cum stii ca dragostea pe care o simti, care te schimba, te face sa zambesti/visezi/speri mai multe adevarata? ... poate e reciproca, simtita si traita intens, poate daruiesti tot din tine, hotarasti ca o sa fii sincer si o sa lupti ca un nebun si astepti aceleasi lucruri in schimb si totusi dragostea se stinge...pleaca fara sa-si ia ramas bun, te trezesti singur si gol, ai vrea so telefonezi s-a intrebi ce s-a intamplat dar, nu-i stii numarul...
Brusc de parca te trezesti dintr-o coma si vezi lucrurile intr-un fel in care nici macar nu le-ai banuit... intelegi ca ai abuzat de ea, ai suparat-o, chiar in anumite momente ai dezamagit-o si poate a avut motive sa plece, dar tot nu esti sigur pentru ca, nimeni nu-ti raspunde...ramai cu intrebarile...
Cineva zicea ca daca se ajunge la despartire nici n-a fost vorba de dragoste, si ma intreb totusi ce a fost atunci? O iluzie? Oare suntem intr-atat de insetati de dragoste, de frumos, de nemuritor incat nu-i mai recunoastem infatisarea atunci cand e falsa?
Eu tind sa cred ca iubesti cu adevarat doar o singura data, cred in suflete pereche, cred ca dragoste intradevar te schimba,cred ca te pune la incercari multe, cred ca devii dependent de ea, dar la fel tind sa cred ca e adevarata numai atunci cand doi oameni simt la fel, cedeaza, lupta, se umilesc in aceesi masura.
Sunt constienta ca trebuie sa lupti s-o aperi pentru ca e rara, dar la fel is constienta si ca atunci cand iubesti lucrurile frumoase vin de la sine...Nu le cersesti, nu le ceri, nu numeri orele, telefoanele, banii, nu-ti pasa de ce zic ceilalti pentru ca te-ai daruit si dedicat total acestui sentiment mistuitor... Parca nu mai exista bariere, numai daca-s de spart.
Da? si atunci daca ai simtit-o, ai facut tot ca la carte fiind condus de ea, si tot pleaca? Timpul se opreste si nu stii ce te doare mai tare: ca a plecat sau faptul ca i-ai creat mediu favorabil pentru ca s-o tii si ea tot a hotarat sa plece?
...si iarasi ramai cu intrebari, nelamuriri, filososfii...dar nimic
Intr-un final renunti pentru ca mai ai nevoie de spatiu in memorie, mergi mai departe, dar mai ai momente in care te opresti si te intrebi: Ce-i atunci dragostea adevarata? si Oare exista?
Ok majoritatea ar spune ca simti, ca atunci cand iubesti esti mai bun, ca dragostea te skimba, ca e cel mai pur sentiment, ca esti fericit, ca vezi colorat, ca zambesti mai mult,ca speri mai mult, ca visezi mai mult...si lista poate continua...Dar intrebarile mele nu se opresc aici, cum stii ca dragostea pe care o simti, care te schimba, te face sa zambesti/visezi/speri mai multe adevarata? ... poate e reciproca, simtita si traita intens, poate daruiesti tot din tine, hotarasti ca o sa fii sincer si o sa lupti ca un nebun si astepti aceleasi lucruri in schimb si totusi dragostea se stinge...pleaca fara sa-si ia ramas bun, te trezesti singur si gol, ai vrea so telefonezi s-a intrebi ce s-a intamplat dar, nu-i stii numarul...
Brusc de parca te trezesti dintr-o coma si vezi lucrurile intr-un fel in care nici macar nu le-ai banuit... intelegi ca ai abuzat de ea, ai suparat-o, chiar in anumite momente ai dezamagit-o si poate a avut motive sa plece, dar tot nu esti sigur pentru ca, nimeni nu-ti raspunde...ramai cu intrebarile...
Cineva zicea ca daca se ajunge la despartire nici n-a fost vorba de dragoste, si ma intreb totusi ce a fost atunci? O iluzie? Oare suntem intr-atat de insetati de dragoste, de frumos, de nemuritor incat nu-i mai recunoastem infatisarea atunci cand e falsa?
Eu tind sa cred ca iubesti cu adevarat doar o singura data, cred in suflete pereche, cred ca dragoste intradevar te schimba,cred ca te pune la incercari multe, cred ca devii dependent de ea, dar la fel tind sa cred ca e adevarata numai atunci cand doi oameni simt la fel, cedeaza, lupta, se umilesc in aceesi masura.
Sunt constienta ca trebuie sa lupti s-o aperi pentru ca e rara, dar la fel is constienta si ca atunci cand iubesti lucrurile frumoase vin de la sine...Nu le cersesti, nu le ceri, nu numeri orele, telefoanele, banii, nu-ti pasa de ce zic ceilalti pentru ca te-ai daruit si dedicat total acestui sentiment mistuitor... Parca nu mai exista bariere, numai daca-s de spart.
Da? si atunci daca ai simtit-o, ai facut tot ca la carte fiind condus de ea, si tot pleaca? Timpul se opreste si nu stii ce te doare mai tare: ca a plecat sau faptul ca i-ai creat mediu favorabil pentru ca s-o tii si ea tot a hotarat sa plece?
...si iarasi ramai cu intrebari, nelamuriri, filososfii...dar nimic
Intr-un final renunti pentru ca mai ai nevoie de spatiu in memorie, mergi mai departe, dar mai ai momente in care te opresti si te intrebi: Ce-i atunci dragostea adevarata? si Oare exista?
sâmbătă, 30 aprilie 2011
luni, 18 aprilie 2011
sâmbătă, 16 aprilie 2011
duminică, 3 aprilie 2011
sâmbătă, 2 aprilie 2011
marți, 22 martie 2011
duminică, 20 martie 2011
sâmbătă, 19 martie 2011
Daca as fi barbat...
By M.Radulescu
Daca as fi barbat, n-as iubi o femeie pentru frumusetea ei, ci pentru feminitatea ei...
M-as uita staruitor dupa o femeie care nu m-a zarit, i-as lua urma pasilor doar daca as simti ca ma va refuza rece si politicos, pentru ca nu-i place sa fie agatata pe strada.
Mi-ar placea pentru ca merge hotarata si nu se imbraca mulat, ci in alb si negru, nu e rujata si pudrata, ci doar limpede si fragila la vedere...
Daca as intalni o femeie intr-un bar, m-as gandi nesimtit la ea, pentru ca felul in care bea si fumeaza nu m-ar inspira decat spre o noapte de sex dement. daca as vedea-o in statia de autobuz, mi-as face pana ca sa ma uit cum stie sa astepte nerabdatoare...poate ca as parca masina si m-as plimba cu acelasi autobuz, doar ca sa verific ce-i place la un barbat, indrazneala, eu sau ...masina!
Daca ar fi deja iubita mea, m-ar induiosa felul in care mi-ar spune "buna dimineata", cu buzele, mainile, ochii si pielea ei toata. As pleca la munca zambind daca mi-ar face micul dejun si mi-ar spune ca ma iubeste numai din ochii calzi de sub bratul ciufulit. Mi-ar fi dor de ea daca nu m-ar suna intruna si daca nu m-ar intreba nimic cand as veni tarziu de la munca. Mi-ar fi nespus de draga cand m-ar adormi mangaindu-ma pe spate, cu degetele si cu sarutari cuminti. Mi-ar fi greu sa ma uit dupa alte femei cand iubita mea sta picior peste picior cu atata gratie si cand orice rochie simpla pe care o imbraca trezeste dorinta unui alt barbat de a i-o da jos.
As adora-o pentru libertatea de care ne bucuram impreuna si pentru ca nu mi-ar spune niciodata ca-i obosita cand as vrea sa fac dragoste sau sex cu ea.
Mi-ar placea sa fie neajutorata doar atunci cand are nevoie de mine, barbatul ei...
Probabil nu ne-am plictisi nicicand impreuna daca am sti sa ne lasam spatiu si daca iubita mea ar sti sa taca si sa viseze, sa citeasca langa mine si sa-mi asculte muzica. I-as iubi lacrimile doar cand ar fi de dor sau de prea multa iubire si i le-as stinge cu ale mele...
Iar daca ne-am muta impreuna, mi-ar placea sa ma umileasca cu ordinea la care m-ar imbia, m-ar invinge curatenia care n-ar fi doar in sufletul ei, ci si in dulap, in baie, in bucatarie...
I-as duce flori in orice alte zile decat acelea in care ne-am sarbatori anii de cand suntem impreuna si mi-ar placea ca ea sa nu-si doreasca vreun cadou de Valentine's Day...
Femeia mea va trebui sa fie perfecta pentru mine, nu in frumusetea ei, ci in feminitatea ei deplina. Daca nu mi-ar cere nimik, i-as da tot ce nici eu nu stiam ca sunt in stare...
Daca in sufletul ei ar fi cel mai frumos, n-as pleca niciodata de-acolo...
Daca as fi barbat, n-as iubi o femeie pentru frumusetea ei, ci pentru feminitatea ei...
M-as uita staruitor dupa o femeie care nu m-a zarit, i-as lua urma pasilor doar daca as simti ca ma va refuza rece si politicos, pentru ca nu-i place sa fie agatata pe strada.
Mi-ar placea pentru ca merge hotarata si nu se imbraca mulat, ci in alb si negru, nu e rujata si pudrata, ci doar limpede si fragila la vedere...
Daca as intalni o femeie intr-un bar, m-as gandi nesimtit la ea, pentru ca felul in care bea si fumeaza nu m-ar inspira decat spre o noapte de sex dement. daca as vedea-o in statia de autobuz, mi-as face pana ca sa ma uit cum stie sa astepte nerabdatoare...poate ca as parca masina si m-as plimba cu acelasi autobuz, doar ca sa verific ce-i place la un barbat, indrazneala, eu sau ...masina!
Daca ar fi deja iubita mea, m-ar induiosa felul in care mi-ar spune "buna dimineata", cu buzele, mainile, ochii si pielea ei toata. As pleca la munca zambind daca mi-ar face micul dejun si mi-ar spune ca ma iubeste numai din ochii calzi de sub bratul ciufulit. Mi-ar fi dor de ea daca nu m-ar suna intruna si daca nu m-ar intreba nimic cand as veni tarziu de la munca. Mi-ar fi nespus de draga cand m-ar adormi mangaindu-ma pe spate, cu degetele si cu sarutari cuminti. Mi-ar fi greu sa ma uit dupa alte femei cand iubita mea sta picior peste picior cu atata gratie si cand orice rochie simpla pe care o imbraca trezeste dorinta unui alt barbat de a i-o da jos.
As adora-o pentru libertatea de care ne bucuram impreuna si pentru ca nu mi-ar spune niciodata ca-i obosita cand as vrea sa fac dragoste sau sex cu ea.
Mi-ar placea sa fie neajutorata doar atunci cand are nevoie de mine, barbatul ei...
Probabil nu ne-am plictisi nicicand impreuna daca am sti sa ne lasam spatiu si daca iubita mea ar sti sa taca si sa viseze, sa citeasca langa mine si sa-mi asculte muzica. I-as iubi lacrimile doar cand ar fi de dor sau de prea multa iubire si i le-as stinge cu ale mele...
Iar daca ne-am muta impreuna, mi-ar placea sa ma umileasca cu ordinea la care m-ar imbia, m-ar invinge curatenia care n-ar fi doar in sufletul ei, ci si in dulap, in baie, in bucatarie...
I-as duce flori in orice alte zile decat acelea in care ne-am sarbatori anii de cand suntem impreuna si mi-ar placea ca ea sa nu-si doreasca vreun cadou de Valentine's Day...
Femeia mea va trebui sa fie perfecta pentru mine, nu in frumusetea ei, ci in feminitatea ei deplina. Daca nu mi-ar cere nimik, i-as da tot ce nici eu nu stiam ca sunt in stare...
Daca in sufletul ei ar fi cel mai frumos, n-as pleca niciodata de-acolo...
duminică, 6 martie 2011
...my freedom
The Invitation
by Oriah Mountain Dreamer
It doesn't interest me what you do for a living. I want to know what you ache for and if you dare to dream of meeting your heart's longing. It doesn't interest me how old you are. I want to know if you will risk looking like a fool for love, for your dream, for the adventure of being alive.
It doesn't interest me what planets are squaring your moon. I want to know if you have touched the centre of your own sorrow, if you have been opened by life's betrayals or have become shrivelled and closed from fear of further pain. I want to know if you can sit with pain, mine or your own, without moving to hide it, or fade it, or fix it.
I want to know if you can be with joy, mine or your own; if you can dance with wildness and let the ecstasy fill you to the tips of your fingers and toes without cautioning us to be careful, be realistic, remember the limitations of being human.
It doesn't interest me if the story you are telling me is true. I want to know if you can disappoint another to be true to yourself. If you can bear the accusation of betrayal and not betray your own soul. If you can be faithless and therefore trustworthy. I want to know if you can see Beauty even when it is not pretty every day. And if you can source your own life from its presence. I want to know if you can live with failure, yours and mine, and still stand at the edge of the lake and shout to the silver of the full moon, 'Yes.'It doesn't interest me to know where you live or how much money you have. I want to know if you can get up after the night of grief and despair, weary and bruised to the bone and do what needs to be done to feed the children.
It doesn't interest me who you know or how you came to be here. I want to know if you will stand in the centre of the fire with me and not shrink back. It doesn't interest me where or what or with whom you have studied. I want to know what sustains you from the inside when all else falls away.
I want to know if you can be alone with yourself and if you truly like the company you keep in the empty moments.
by Oriah Mountain Dreamer
It doesn't interest me what you do for a living. I want to know what you ache for and if you dare to dream of meeting your heart's longing. It doesn't interest me how old you are. I want to know if you will risk looking like a fool for love, for your dream, for the adventure of being alive.
It doesn't interest me what planets are squaring your moon. I want to know if you have touched the centre of your own sorrow, if you have been opened by life's betrayals or have become shrivelled and closed from fear of further pain. I want to know if you can sit with pain, mine or your own, without moving to hide it, or fade it, or fix it.
I want to know if you can be with joy, mine or your own; if you can dance with wildness and let the ecstasy fill you to the tips of your fingers and toes without cautioning us to be careful, be realistic, remember the limitations of being human.
It doesn't interest me if the story you are telling me is true. I want to know if you can disappoint another to be true to yourself. If you can bear the accusation of betrayal and not betray your own soul. If you can be faithless and therefore trustworthy. I want to know if you can see Beauty even when it is not pretty every day. And if you can source your own life from its presence. I want to know if you can live with failure, yours and mine, and still stand at the edge of the lake and shout to the silver of the full moon, 'Yes.'It doesn't interest me to know where you live or how much money you have. I want to know if you can get up after the night of grief and despair, weary and bruised to the bone and do what needs to be done to feed the children.
It doesn't interest me who you know or how you came to be here. I want to know if you will stand in the centre of the fire with me and not shrink back. It doesn't interest me where or what or with whom you have studied. I want to know what sustains you from the inside when all else falls away.
I want to know if you can be alone with yourself and if you truly like the company you keep in the empty moments.
sâmbătă, 5 martie 2011
duminică, 27 februarie 2011
What does love mean to me...
Ce inseamna dragostea pentru mine? O intrebare complicata, dar pentru mine are raspuns simplu...
- Un telefon dimineata devreme atunci cand sunteti departe unul de celalalt.
- Un sarut pe frunte sau pe nas:)
- Spuneti acelasi lucru in acelasi timp.
- Ii accepti capriciile si le indragesti.
- Cateodata stiti sa va bucurati de tacere impreuna.
- Dansati in strada in timp ce lumea trecand, va privetste.
- Faceti lucruri diferite, impreuna.
- Primesti flori, fara nici un motiv.
- Te simti un intreg numai cand sunteti impreuna.
- Un telefon dimineata devreme atunci cand sunteti departe unul de celalalt.
- Un sarut pe frunte sau pe nas:)
- Spuneti acelasi lucru in acelasi timp.
- Ii accepti capriciile si le indragesti.
- Cateodata stiti sa va bucurati de tacere impreuna.
- Dansati in strada in timp ce lumea trecand, va privetste.
- Faceti lucruri diferite, impreuna.
- Primesti flori, fara nici un motiv.
- Te simti un intreg numai cand sunteti impreuna.
sâmbătă, 19 februarie 2011
luni, 14 februarie 2011
sâmbătă, 12 februarie 2011
Chic,Elegance, Feminine Mystery = Zuhair Murad
Fashion is my Religion, cred ca, este si motto-ul acestui designer extraordinar, colectiile caruia definesc esenta frumusetii orientale mai bine decat oricare alta. Combinatia ideala a doua culturi, misterul oriental si stil european, clasic si modern. Rochiile lui au o intensitate exceptionala si nemaiintalnita. Dupa ce am reusit sa-i urmaresc colectiile timp de cativa ani, pot sa afirm ca este un Geniu al modei.
joi, 10 februarie 2011
I think how much easier it would all be If there was some surgical procedure to delete all the bad memories and mistakes, and leave only the the beautiful and fun ones...but until that day arrives what to do? Rely on the same philosophy of "forgive and forget"? ........Can you ever really forgive if you can't forget:-?
miercuri, 26 ianuarie 2011
The One...isn't he?
The one...isn’t he?
De atatea ori am citit articole cu titlu “el e alesul?”, « de unde/cum iti dai seama ca el e alesul? », si mai jos insirata o lista cu indicii, semne, caracteristici pentru bipedele mascule din aceasta specie. De fiecare data ajung sa ma intreb, Oare cine le scrie? Citind aceste articole cel mai des, ajungi la concluzia ca unii oameni scriu din lipsa de ocupatie, scriu chiar daca nu au nimic de spus, scriu pentru ca e o moda, sau pentru ca sunt platiti si trebuie sa scrie, pentru ca asta cere piata, asta se citeste(din nefericire). Femei disperate care stau pe net in cautarea perfectionarii cunostintelor in domeniul seductiei, in loc sa citeasca codul bunelor maniere sau sa inspire din bibliografiile marelor femei ale lumii, femei care au facut istorie cu sau fara sprijinul unui barbat. Cleopatra, Mata Hari, Maica Tereza, doamna "de fier " Margaret Thacher, cred ca e destul sa rostesti aceste nume pentru ca sa fii inspirata.
Cum poate fi definit, incadrat in niste tipare, in niste enumerari ceva atat de inexplicabil si sfant? Nu stim ce ne este sortit in viata, ce ne asteapta, cand o s murim sau daca o s fim fericiti, tocmai din acest motiv la rindul lor, acestea se incadreaza in imprevizibilul pe care il putem controla, skimba in orice secunda.
Sunt lucruri care eu le consider din categoria celor sfinte, care nu le putem explika ca : credinta, dragostea, prietenia, cele pe care nu tii dat sa le cunosti fara sa le simti, cele pe care oricat incearca domeniile stiintei sa le desluseasca in amanunt pentru a ni le face cunoscute, sunt oarecum greu de cuprins cu mintea. La fel cum nu-ti poti justifica credinta in Dumnezeu, pentru ca tine de ceva mai profund decat poate omul sa perceapa, ceva ce concepem dar nu sesizam. La fel e si cu dragostea, pentru ca invatam sa iubim de la Dumnezeu, si de la parinti, ei sunt modelul pentru noi si cum ne invata sa iubim, asa ajungem sa iubim si noi.
Nu ai nevoie de cunostinte in tehnici de seductie, nu trebuie sa faci facultate ca s fii atragatoare, frumoasa, sau sa orice ai vre sa bifezi tu in lista calitatilor unei femei adevarate. Desigur ca trebuie sa ai un minim de educatie, bagaj de cunostinte, frumusete atat exterioara cat si interioara ca sa provoci sentimente care-i gatuie stomacul unui barbat, dar daca el reprezinta exact opusul tau, crede-ma ca nu-i The One :). Ce incerc sa explik e faptul ca, oricat ai vrea ca acel The One, sa fie actualul tau prieten, sau cel pe care il vom intalni, sau cel la cre visam, nu poti sti niciodata cine e, pentru ca suntem condusi de sentimente mai presus decat intreaga noastra fiinta.
Nu ne este dat sa intelegem ci doar sa simtim si sa ne bucuram de ele, cred ca pentru simpli muritori ca noi asta emai mult decat am putea sa ne dorim.
luni, 24 ianuarie 2011
sâmbătă, 15 ianuarie 2011
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)













































