Ce este dragostea? Cum o recunosti? Cum stii ca iubesti(cu adevarat)?
Ok majoritatea ar spune ca simti, ca atunci cand iubesti esti mai bun, ca dragostea te skimba, ca e cel mai pur sentiment, ca esti fericit, ca vezi colorat, ca zambesti mai mult,ca speri mai mult, ca visezi mai mult...si lista poate continua...Dar intrebarile mele nu se opresc aici, cum stii ca dragostea pe care o simti, care te schimba, te face sa zambesti/visezi/speri mai multe adevarata? ... poate e reciproca, simtita si traita intens, poate daruiesti tot din tine, hotarasti ca o sa fii sincer si o sa lupti ca un nebun si astepti aceleasi lucruri in schimb si totusi dragostea se stinge...pleaca fara sa-si ia ramas bun, te trezesti singur si gol, ai vrea so telefonezi s-a intrebi ce s-a intamplat dar, nu-i stii numarul...
Brusc de parca te trezesti dintr-o coma si vezi lucrurile intr-un fel in care nici macar nu le-ai banuit... intelegi ca ai abuzat de ea, ai suparat-o, chiar in anumite momente ai dezamagit-o si poate a avut motive sa plece, dar tot nu esti sigur pentru ca, nimeni nu-ti raspunde...ramai cu intrebarile...
Cineva zicea ca daca se ajunge la despartire nici n-a fost vorba de dragoste, si ma intreb totusi ce a fost atunci? O iluzie? Oare suntem intr-atat de insetati de dragoste, de frumos, de nemuritor incat nu-i mai recunoastem infatisarea atunci cand e falsa?
Eu tind sa cred ca iubesti cu adevarat doar o singura data, cred in suflete pereche, cred ca dragoste intradevar te schimba,cred ca te pune la incercari multe, cred ca devii dependent de ea, dar la fel tind sa cred ca e adevarata numai atunci cand doi oameni simt la fel, cedeaza, lupta, se umilesc in aceesi masura.
Sunt constienta ca trebuie sa lupti s-o aperi pentru ca e rara, dar la fel is constienta si ca atunci cand iubesti lucrurile frumoase vin de la sine...Nu le cersesti, nu le ceri, nu numeri orele, telefoanele, banii, nu-ti pasa de ce zic ceilalti pentru ca te-ai daruit si dedicat total acestui sentiment mistuitor... Parca nu mai exista bariere, numai daca-s de spart.
Da? si atunci daca ai simtit-o, ai facut tot ca la carte fiind condus de ea, si tot pleaca? Timpul se opreste si nu stii ce te doare mai tare: ca a plecat sau faptul ca i-ai creat mediu favorabil pentru ca s-o tii si ea tot a hotarat sa plece?
...si iarasi ramai cu intrebari, nelamuriri, filososfii...dar nimic
Intr-un final renunti pentru ca mai ai nevoie de spatiu in memorie, mergi mai departe, dar mai ai momente in care te opresti si te intrebi: Ce-i atunci dragostea adevarata? si Oare exista?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu